Lacrimi

Si ne-am intalnit iar, iar plangea in hohote, ii vedeam prin ochi cum i se sfarama sufletul. Zdrobit de scorpia aceea fara inima care stie doar sa-l raneasca, nu se gandete decat la ea. Si el, inger cazut, o crede si o iubeste inconstient. A orbit demult in fata farmecelor ei, i-a luat lumina din ochii lui puri si verzi, inlocuind-o cu dragoste ce l-a adus in acest prag, in fata celor 3 ani in care a luptat pentru ea si vrajitoarea ii calca sufletul si-l darama. Omul asta iubeste mai presus de fire... Il iubesc de asemenea pe el mai presus de puterile mele, pacat ca e orb si nu vede mai departe de ea. Era totul pentru mine, acum incerc sa-l fac sa uite de cele petrecute, sa-mi vorbeasca iar, sa se formeze iar un "noi" in care sa uite de ea. Sa-si deschida inima in fata mea si sa ne iubim cum o faceam in primavara aceea, vine ziua de 17 a lunii octombrie cand trebuia sa sarbatorim cele 7 luni impreuna, pacat ca ea mi l-a luat si mi l-a dat inapoi sfasiat si distrus. Tot ce mai pot face e sa lupt pentru el, sa-l vindec, sa-i deschid ochii. Am sa-i ofer dragostea mea in schimbul vindecarii lui. Chiar daca asta presupune sa-mi sacrific sufletul, as face orice pentru el, orice! Doar sa vada ca exista si alte persoane inafara de ea... Sa vada cat de mult il iubesc, si cum am continuat sa-l iubesc in momentele cand era langa ea.